Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) este cea mai frecventă afecțiune endocrină la femei. Prevalența variază în funcție de populație; este de aproximativ 15-18%. Constatările clinice sunt variabile...
Criterii de diagnostic și fenotipuri ale sindromului ovarelor polichistice
Cele mai frecvente simptome ale Sindromului ovarelor polichistice sunt următoarele:
- Oligo/anovulație
- Hiperandrogenism (clinic/biochimic)
- Morfologia ovarelor polichistice (PCOM)
Oligo/anovulația este definită ca fiind 35 sau mai multe zile între două menstruații sau absența menstruației timp de 200 de zile (aproximativ 6 luni).
Hiperandrogenismul ar trebui definit ca prezența hirsutismului (creșterea părului de tip masculin pe corp), acneei (formarea acneei), alopeciei (căderea părului de tip masculin) sau a unor niveluri ridicate ale hormonilor androgeni testosteron liber (sT), dehidroepiandrosteron (DHEAS) și androstendion (A4).
Hirsutismul este cea mai frecventă manifestare a hiperandrogenismului clinic în SOPC. Diagnosticul de hirsutism se face prin notarea creșterii părului în nouă regiuni diferite ale corpului, conform Scalei Ferriman-Gallway. Un scor de peste 8% este considerat hirsutism.
Morfologia ovarelor polichistice este definită ca fiind cel puțin 12 foliculi cu un diametru de 2-9 mm dispuși în cortexul ovarian sub formă de perle sau un volum ovarian crescut >10 ml (figurile 1 - 2).
Figura 1: Aspectul tipic PCOS cu foliculi mici dispuși sub formă de perle în cortex și stromă hiperecogenă crescută.
Figura 2: Morfologia 3D (tridimensională) a ovarului polichistic la ecografie
În prezent, conform recomandărilor NIH (Institutul Național de Sănătate din Statele Unite) și ASRM/ESHRE (Societatea Americană de Medicină Reproductivă/Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie), Sindromul Ovarului Polichistic este diagnosticat cu prezența a cel puțin două dintre constatările de oligo/anovulație hiperandrogenism și morfologie ovariană polichistică.
Obezitatea, rezistența la insulină, hiperinsulinemia, nivelurile ridicate de LH și raportul LH/FSH ridicat sunt, de asemenea, constatări importante care pot însoți acest sindrom.
La pacientele cu sindromul ovarelor polichistice, este important să se diferențieze alte boli care imită caracteristicile acestui sindrom pentru a aplica pacientei abordarea și tratamentul corect. Bolile care trebuie luate în considerare în diagnosticul diferențial și, de asemenea, testele de diagnostic importante sunt prezentate mai jos.
Tumori cu secreție de androgeni
Testosteron > 200 ng/dl
DHEA-S > 700 mcg/dl
Sindromul HAIR-AN
Insulină bazală la jeun >25 μIU/ml, OGTT de a 2-a oră >300 μIU/ml
Testosteron > 150 ng/dl
Sindromul Cushing
Cortizol liber în urina de 24 de ore (>300 μg)
Hipo/hipertiroidism
TSH >4 mIU/L
Hiperprolactinemie
Prolactină >24ng/mL
Hiperplazie suprarenală neclasică
17-OHP seric bazal (> 200 ng/dl)- test de stimulare ACTH
Fișa care prezintă parametrii de morfologie ovariană, oligo/anovulație și hiperandrogenemie pe care i-am evaluat în abordarea diagnosticului de SOPC în centrul nostru (Figura 3).
Figura 3: Parametrii pe care îi evaluăm în abordarea diagnosticului de SOPC.
Fenotiparea în conformitate cu criteriile de diagnosticare a SOPC
Infertilitatea este o plângere frecventă care se prezintă la femeile cu SOPC. Deși principala cauză a infertilității pare a fi oligo/anovulația, modificările endometriale care împiedică implantarea și obezitatea sunt, de asemenea, factori care conduc la infertilitate.
Femeile cu sindromul ovarelor polichistice care se prezintă cu infertilitate necesită gestionarea infertilității legate de SOPC dacă nu se găsește nicio altă cauză.
Managementul infertilității legate de SOPC
Modificarea stilului de viață este tratamentul de primă linie atât pentru femeile obeze, cât și pentru cele slabe cu SOPC. Combinația dintre dietă și exerciții fizice îmbunătățește profilul hormonal, îmbunătățește răspunsul la tratamentele prin tehnici de reproducere asistată și reduce riscul de complicații în sarcină.
Citratul de clomifen (CC) este tratamentul farmacologic de primă linie pentru inducerea ovulației (faza de stimulare ovariană). Se începe între zilele 2-5 ale perioadei menstruale. Tratamentul de 5 zile este planificat ca doză inițială de 50mg/zi.
Inhibitorii de aromatază pot fi preferați ca opțiune de tratament de primă linie în caz de eșec sau rezistență la citrat de clomifen. Se începe între zilele 3-7 ale perioadei menstruale. Tratamentul de 5 zile este planificat ca o doză inițială de 2,5mg/zi.
Metforminul este un agent sensibilizator la insulină și contribuie la ameliorarea simptomelor SOPC. Contribuie la ratele de sarcină și de nașteri vii atunci când este începută cu 3 luni înainte de tratamentul de fertilitate și continuată timp de 9 luni după începerea tratamentului.
Gonadotropinele sunt utilizate ca tratament de linia a doua în caz de eșec sau rezistență la citrat de clomifen. Se începe între zilele 2-5 ale perioadei menstruale. Se preconizează începerea tratamentului cu doze mici pentru a reduce riscul de suprastimulare și de sarcină multiplă.
Fertilizarea in vitro ((FIV) Fertilizare in vitro) este considerată ca tratament de linia a treia în infertilitatea legată de SOPC. Ar trebui să fie preferată în absența răspunsului la tratamentele de inducere a ovulației sau în prezența unor factori suplimentari de infertilitate.
